|
|
POEZIJA-ZOV HOMOLJA |
POEZII-CHEMAREA DIN HOMOLJE |
DALEKO
Koliko boli nosi ova noc ne htede da kaze,
Kao i predhodne mnoge druge placne
Zavicajna lepa polja i nas dom stari,
U nasim pejzazima htenja
snivaju se pusti sni.
Da li znate ,
Kolko zelim malo mrvice rodne ravnice?
Deo neba rodnoga Homolja....
Zeljna sam majko
svirke frule malog cobanina,
malo sira i proje...
Zeljna,zeljna sam decijih livada
moga detinjstva.
Prokleta bila i ova noc ovde u tudjini
kada su zelje prazne a htenja velika.
Tamo daleko
daleko u Srbiji
moje je selo malo,
Tamo je moj dom i detinjstvo ostalo.
St.Gallen 16.06.1992 -NENA-
|
DEPARTE
Căta durere duce noaptea asta pe care nu o spune,
Ca şi precedente multe alte plănse,
câmpurile frumoase natale si casa nostră bătrană
In peisajele dorinţei noastre,
Visez visuri pusti.
Oare ştiţi,
Căt de mult doresc o bucaţică câmpi natale?
O bucată din cerul Homoljan...
Sunt dornică maica mea
Să aud fluierul ciobănaşului mic,
Puţina brănza si mălai.
Dornică, sunt dornică după livezi din copilărie
Copilăriei mele.
Blestemata fie noaptea asta aici la străini
Când dorinţele sunt goale dar dorul mare.
Acolo departe,
Departe in Serbia
E satul meu micuţ,
Rămasă e si casă si copilăria acolo.
|
ZOV POVRATKA
Progovori sliko,
I po vetrovima posalji tvoj glas,
Ne pise nam vise niko,
A nase selo jos misli na nas.
Ikono, casna svetinjo
Pokrivena velom prasine,
zagrljena nitima paucine,
Cekala si suncane dane
i zvezdane noci,
ne bi li dosao neko,
da prozbori bar jednu rec s'tobom.
Avlijo nasa,
i kuco stara,
Da li ti neko vrata otvara?
Imate li reci ne dovrsene
i suze ne isplakane?
Bolni su uzdisaji starog ognjista,
i mahanje ruku zelene vrbe..
Zov povratka naseg zavicaja.
St.Gallen Juli 1992 -Nena-
|
CHEMAREA DE ÎNTOARCERE
Vorbeşte-mi poza mea,
Şi prin vănturi trimite glasul tău,
Nu mai scrie nimeni nouă
Dar satul nostru încă ne mai pomeneşte.
Icoana mea precistă, sfăntă
Acoperită cu pînza de praf
stransă în pînza de paianjen
Ai aşteptat zile cu soare,
Şi nopţi înstelate
Nar fi venit cineva,
Să-ţi mai spună măcar un cuvănt.
Curtea noastră
Şi casă cea veche
Îţi deschide cineva poartă?
Aveţi cumva cuvinte neterminate
Şi lacrimi neplănse?
Dureros e suspinul căminului vechi
Şi şuieratul măinilor de salcie verde...
Chemarea de întoarcere ţărănei natale.
|
ZELJA
Blagoslovite Boze ovu noc,
Vasa draga zelja i moc,
Nek biseri rose na pupoljku ruze zabliste,
Ah,dug je put ka nadi nekoj,
To VI najbolje znate,
Vasa htenja u osvit zore,
nek prozbore Andjeonske fanfare...
Iz daleka nek se cuje
radosna Vasa vest...
Moc Vasih zelja
plod Vasih htenja,
U kolevci pelena neka se cuje plac Vaseg deteta.
Ranovac Juni 1996. -Nena-
|
DORINŢA
Blagosloviţi Doamne această noapte
Dorinţa şi puterea Voastră,
Faceţi că perlele de rouă sa sclipesc pe mugur de trandafir.
Ah, lung este drumul către speranţa,
Asta Dumneavoastră ştiti cel mai bine
Dorinţele Voastre în zorile zilei
Să auzim fanfară Îngerească.
Din depărtare să se audă
Ştirea Voastră bucuroasă,
Puterea dorinţelor Voastre
Şi rodul căutări Voastre
În leagănul scutec, să se audă plănsul copilului Vostru.
|
CEZNJA
Homolje mesto moje drago,
rodna grudo zavicaju moj,
sta li radi moje belo stado,
tuguje li Sarov moj?
Znam,da me macak stari
jos uvek nada i moj povratak ceka,
nocima duge snove sniva,
pored tople usnule peci.
Prazno srce povratak zeli.
Rascvetale livade detinjstva,
traze izgubljene leptire po dalekome svetu.
I nema sada onog svetla,
mali svici zalutase nekuda.
Kuco moja stara,
ko ti sada vrata otvara?
Ranovac Juli 1992.-Nena-
|
DORUL
Homolje, locul meu drag
Ţărăna mea natală,
Oare ce face turma mea albă?
Oare este trist Şarovul meu?
Ştiu că motanul bătrăn
Speră si aşteaptă să vin
În nopţile visează visuri lungi
Lăngă sobă adormită, caldă
Inima goală, întoarcere vrea.
Livezile înflorite a copilăriei
Caută fluturi rătăciti prin lumea mare
Şi nu mai este acelaşi lumină,
Licurici mici, rătăciţi pe undeva.
Casă mea bătrăna,
Cine deschide acum uşa ta?
|
SRECA
U osvit zore,
dok kapi suzne rose na na cvecu zablista,
u kolevci pelena ,
malo dojence majku doziva.
Kakva radost i sreca,
ponos i sjaj ovoga sveta.
Iz pupoljka cvet procveta,
nezan dodir rucica svog deteta.
Ranovac 3 April 1994 -Nena-
|
NOROC
În zorile zilei
Când lacrimile de rouă pe flori sclipesc
In leagănul, scutec
Bebeluşul pe maica sa o cheamă.
Ce noroc şi bucurie,
Măndria şi lumina acestei lumi,
Din boboc, floarea înfloreşte
Atingerea mănuţelor, copilaşului meu.
|
VECERNJI UZDAH
Lak vecernji uzdah ide preko ravni.
Miris jorgovana iz tvoje baste,
Duga zudnja za tvojom decom iz DALEKA...
Poslednja zelja da ih zagrlis na zadnjem
Umorna dusa zaspi dugim snom..
As vrea sa vad mai odate
kopie mai din Straeinatate
e inima mea trista
e sufletu-mi scaeldat in cristalul
paraului-de argint.......
(Posveceno mom dragom-nezaboravnom dedi Milentiji-Tiki kod koga sam odrasla)
13.06.2003.St.Gallen -Nena-
|
SUSPIN DE SEARĂ
Suspin uşor de seara pluteşte peste cîmpie
Miros de liliac din grădina ta,
Dorinţa lungă dupa copii tăi DIN DEPĂRTARE...
Ultima dorinţa să le iei în braţe,
Sufletul obosit adoarme în visul lung.
Aş vrea să văd mai o dată,
Copii mei din străinătate,
E inima mea tristă,
E sufletu-mi scăldat în cristal,
Părăului de argint...
(Dedicat bunicului meu Milentiji - Tiki, pe care nu o să-l uit niciodata şi lăngă care am crescut)
|
UPLAKANE OCI
Ostavila si dah proslih vremena
U odajama svojih onoga dana
Kada su te nemo od tvojih VOLJENIH
Ruza i snova odneli iz doma.
Ispratise te februarski vetrici,
Sunce i uzdah sveta sto je plakao
O,ko bi rekao da ces TI otici...
Osta na zidu ikona svetinja
nedovrsene reci molitve sa tvojih usana....
O BOZE,cuvajte mi decu tamo daleko.
Zeljan pogled duse svoje dece
Jos jednom samo da ih vidim"...
Zaspase oci dugim dugim snom.
(Posveceno mojoj najdrazoj-nezaboravnoj baki Darinki kod koje sam odrasla.)
25.02.1998.St.Gallen -NENA-
|
OCHII ÎNLĂCRIMAŢI
Ai lăsat miros de vremuri trecute,
În încăperile tale, în ziua aia
Cînd te-au, fără cuvinte de la ai tăi DRAGII
Trandafiri şi vise, au luat din casă.
Te au insoţit brizele din februarie
Soarele şi suspinul lumii care a plăns,
Cine ar fi zis, că TU o să pleci...
A rămas pe perete icoană sfănta,
Rugăciunea de pe buzele tale, neterminată
O DOAMNE, ai grija de copii mei, acolo departe,
Cu dor de suflet, copiilor mei
Înca o dată să-i mai văd...
Au adormit ochii, în somn lung, lung.
(Dedicat bunici mele Darinka, la care am crescut şi pe care nu o voi uita niciodată)
|
|
Ranovac u snovima.....
Moje drago selo...utonulo u snove samo ja jos ne...Sakupljam svaki pogled mesecine nebi li se nasmesio nama deci ,koja lutaju pejzazima svojih zelja i nostalgije.Dogorela sveca suznih ociju nestrmice posmatra mrak koji je nem i tih,oseca se samo opojni miris nase lipe iz dvorista...
Miris lipe koji sam ponela samnom,ovde u dijaspori...igru raskosnog platana ispred nase kuce,list koji ga vredno cuvam-dodir moje prirode MOGA HOMOLJA!
Znam koliko je pozeljnih suza,pogled prema kapiji na dan kucne slave,nebi smo li slucajno iznenada dosli?
Zeljni jedan drugog,molitva svetaca da svakoga od nas cuva i odobri sretan put koji se predje hiljade kilometara.
Mozda ,mozda jos neko ne spava i nije u snovima slatkim a taj verni budno bdi i cuva ukucane,taj neko ko nije zeleo da na mom odlasku iz moga doma,pojavi se iz svoje kucice...nije zeleo da vidi moj ponovni odlazak....a toliko se radovao i bio veseo,koliko dugo sam bila mom rodnom domu.Rece mi mati,da je par dana bolovao i nije hteo jesti...Moj verni pas Roko.
Moje selo u snovima,poneki grm mozda krije nekog prolaznika koji uveliko spava,umorno....moje selo,moji puteljci ,poneka svetiljka pokazuje svoje lice dvoristu.Zvezde moga rodnoga Homolja,daleko ste a tako bih zelela da ste blizu,da vas dohvatim i u nedra sakrijem.
Dana Gospodnjeg 28.8.2007.god u St.Gallenu.-Nena.
|
|
Moj najdrazi.....
Ponosna sam Vasim postojanjem,i veoma sretna korenima nase proslosti.Znam da je Vas put dalek,i da svi mi zivimo u bezbriznim snovima......Malo je ,i zaista skromno reci HVALA,jer Vas osmeh govori istinu !
Sa velikom ceznjom,pisem ove kratke razbacane redove mog osecanja,dok negde u potajnom mraku dogoreva uplakana sveca,gledajuci tihe,neme zidove negde u dijaspori.Emocije,nesmeju da budu jake,ne smeju da se ispolje....znam,to bi i Vas odgovor bio.
Dragi,najdrazi,zvezdo moga zivota pozdravljamo Vas mnogo,najvise ja Vasa Nenica,kako me i zovete....Moja poseta ,nasem rodnome mestu,koja je malo duze trajala donosi Vama,veoma mnogo pozdrava od Vasih najdrazih,a takodje i od Vasih skolskih drugova sa kojima ste isli zajedno u skolu u Ranovcu.Dosta se toga izmenilo,ali put,put nasega detinjstav i mladosti prema Crnom Vrhu,nije se izmenio,mozda su samo precice ,staze.....zaboravljene.
Dragi, dvoriste Vasega detinjstva i deo vase mladosti.....izmenilo je izgled......nasa kruska iz dvorista,ona slatka,malesna prestala je ziveti......Samo,ostali su tragovi baste,preko puta,gde i dan danas postoji plot...kao nekada,a ...tamo su bagremovi.Secate se?Poneki put,dolazi Vasa sestra i obidje Vase zajednicko rodno ognjiste,secanje na detinje dane,kada ste se svi skupa igrali zajedno.Zaplace ,moleci se gospodu Bogu za sve nas,a najvise najmladjem bratu....VAMA!
Zagleda se negde u daljinu,i tihim glasom sapce Vase ime.......
Mili moj,zeljni smo SVI,vasih ociju neznih,pogleda radosnih....zeljni smo VAS,i dugih prica kao nekada. Molitva,za sretan put Vama i ostalima,neka osvetli put do nasega susreta Novogodisnjih praznika.
Vasa najdraza Nenica-Nena.
Dana Gospodnjeg 20.11.2007.god u St.Gallenu.
|
Tragovi pred kapijom.
Snegovi po dijaspori ,okitili su belim haljinama otuznelu prirodu,svoje samoce.Vetrovi hladni,pevaju ariju dolaska Novogodisnjih prazniaka,Bozica.....Oh.kako je ovde hladno,nase sunce Homolja daleko je...
Nasi,po dijaspori uveliko se spremaju na dalek put,put ka nasoj rodnoj Srbiji,nasem Ranovcu....svome rodnome domu.Radost i suze radosnice ,zagrljaj starih i sretnih roditelja....
Ocekivanja su neizmerna i molitve Svetaca za sretan put.
Ranovac obgrljen belim pokrivacem,mraz....dimnjaci u punom jeku radne snage,topla soba a pored peci macak zadremao....snivajuci i on snove zeljne dolazak ,mozda nekog ukucana iz daleka...Prvi sumrak,otac cisti sneg pred garazom ,oborsku stazu do druma...majka u svom kaputu zastala pored velikog platana obucen u belom,gledajuci zvezde predivnoga svoda nebeskoga....nehotice potrcao je nas pas Roko prema kapiji.preskakajuci ogradu i zastao ispred kapije...gledao je i mirisao je tragove pred kapijom.Majka i otac posli zajedno prema kapiji,otvorili su kapiju,Roko je sedeo u snegu izgubljenog pogleda u pravcu tragova u snegu....Razumeli su njegov pogled,zagledali se jedan u drugoga, razumno sta je Roko ocekivao...nas dolazak...
Dana Gospodnjeg 15.12.2007.god u St.Gallenu.
|
