CEZNJA
Homolje mesto moje drago,
rodna grudo zavicaju moj,
sta li radi moje belo stado,
tuguje li Sarov moj?
Znam,da me macak stari
jos uvek nada i moj povratak ceka,
nocima duge snove sniva,
pored tople usnule peci.
Prazno srce povratak zeli.
Rascvetale livade detinjstva,
traze izgubljene leptire po dalekome svetu.
I nema sada onog svetla,
mali svici zalutase nekuda.
Kuco moja stara,
ko ti sada vrata otvara?
Ranovac Juli 1992.-Nena |
DORUL
Homolje, locul meu drag
Ţărăna mea natală,
Oare ce face turma mea albă?
Oare este trist Şarovul meu?
Ştiu că motanul bătrăn
Speră si aşteaptă să vin
În nopţile visează visuri lungi
Lăngă sobă adormită, caldă
Inima goală, întoarcere vrea.
Livezile înflorite a copilăriei
Caută fluturi rătăciti prin lumea mare
Şi nu mai este acelaşi lumină,
Licurici mici, rătăciţi pe undeva.
Casă mea bătrăna,
Cine deschide acum uşa ta?
|
